Decizia CCR nr. 457/2020Punctul 14

14. Referitor la prevederile art. 65 lit. s) și ș), ale art. 66 lit. a) ,b) și c) și ale art. 67 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 55/2020 se susține că sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, contravenind dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii. Se arată că dispozițiile art. 65 lit. s) și lit. ș) din Legea nr. 55/2020 fac trimitere la un alineat inexistent în cuprinsul art. 5 al aceluiași act normativ, și anume alineatul (4) , întrucât articolul 5 cuprinde doar trei alineate. De asemenea, prin prevederile art. 66 lit. a) ,b) și c) din Legea nr. 55/2020 sunt sancționate contravențiile prevăzute la art. 65 lit. s) , ș) și t) , iar prevederile art. 67 alin. (2) lit. b) din același act normativ reglementează constatarea contravențiilor prevăzute la art. 65 din Legea nr. 55/2020 și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 66 din Legea nr. 55/2020, făcând trimitere la art. 65 lit. b) , c) , d) ,e) ,f) ,g) , h) , i) , j) , k) , l) , m) , n) , o) , s) , ș) și t) din același act normativ. Același raționament este aplicabil și pentru situația în care același legiuitor a impus sancționarea unei fapte care nu există, respectiv pentru art. 66 lit. c) din Legea nr. 55/2020, prin care se sancționează fapta prevăzută la art. 65 lit. t) din aceeași lege. Ca urmare, normele legale criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate, întrucât obiectul material al contravenției este incert și ambiguu, din cauza trimiterii la o normă legală inexistentă în fondul activ al legislației. Or, pentru respectarea principiului legalității, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al contravenției în cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea, fie la o dispoziție legală din cuprinsul legii, fie la un alt act normativ de rang egal cu care textul sancționator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței contravenției. ...