Decizia CCR nr. 423/2020Punctul 19

19. Cu privire la critica privind o eventuală neclaritate a legii pentru cei chemați să o aplice, amintim că, prin Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 25 iulie 2017, paragrafele 50-54, respingând în cadrul controlului a priori obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Curtea a statuat că nu poate fi primită susținerea formulată potrivit căreia legiuitorul și-a exercitat în mod defectuos competența de legiferare, deoarece noțiunea de previzibilitate a legii poate fi analizată sub aspectul modului în care destinatarul normei receptează conținutul normativ adoptat de legiuitor, al capacității acestuia de a înțelege norma în scopul de a-și adecva comportamentul, de a se conforma prescripției legale. Din această perspectivă, previzibilitatea legii impune legiuitorului ca normele pe care le edictează să fie clare, ușor de înțeles, fără un conținut echivoc, precise, în corelare cu întreg ansamblul normativ, condiții care sunt îndeplinite de normele criticate. Astfel, prin dispozițiile Legii nr. 169/2017 legiuitorul a instituit, în termeni lipsiți de echivoc, reguli de natură să lămurească toate aspectele necesare punerii în aplicare a legii (a se vedea art. II-V din lege). ...