Decizia CCR nr. 418/2020Punctul 11

11. Avocatul Poporului susține, de asemenea, încălcarea principiului reprezentativității funcției de Președinte al României, deoarece prevederile art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 370/2004 stabilesc că un alegător poate susține mai mulți candidați. În acest sens invocă aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în Decizia din 17 iunie 2008, pronunțată în Cauza Brito da Silva Guerra și Sousa Magno împotriva Portugaliei, a reținut că cerința ca tabelele cu semnăturile susținătorilor să fie anexate la listele electorale are scopul legitim de a se asigura că semnatarii au capacitate electorală și că fiecare dintre ei susține un singur candidat. Per a contrario, o soluție legislativă care reglementează posibilitatea ca un alegător să susțină mai mulți candidați schimbă integral scopul legitim al prevederii constituționale care consacră principiul reprezentativității funcției de Președinte. De asemenea Avocatul Poporului arată că egalitatea votului, condiție a reprezentativității funcției de Președinte, presupune că fiecare alegător are dreptul la un vot și numai la un singur vot. Prin urmare, o soluție legislativă firească, de natură să confere legitimitate capacității electorale a semnatarilor, este cea potrivit căreia un alegător poate susține un singur candidat, reglementată de Legea nr. 370/2004, în forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 148/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative în materie electorală. O asemenea soluție legislativă este de natură să imprime predictibilitate întregului proces electoral, să reflecte principiul reprezentativității și să contribuie la identificarea susținerii reale de care se bucură un anume candidat. Atât principiile constituționale incidente, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, cât și tratatele internaționale în materia drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului plasează reglementarea condițiilor de exercitare a dreptului de a fi ales în sarcina legiuitorului, fiind preferabil ca reglementarea acestora să fie realizată la nivel constituțional, prin stabilirea unor criterii/condiții clare și precise. Limitările sunt admise atâta vreme cât nu au un caracter arbitrar și nu aduc atingere substanței dreptului, fiind admisibilă o reglementare mai restrictivă a dreptului de a fi ales față de dreptul de a alege, cu respectarea condițiilor de proporționalitate. ...