Decizia CCR nr. 372/2020Punctul 25

25. În acest sens se arată că, întrucât în varianta legii supuse controlului de constituționalitate Parlamentul nu a legiferat cu privire la dispozițiile art. 14, fiind menținută ca nemodificată prevederea abrogatorie adoptată inițial, motivele de fond prezentate cu privire la acest articol de autorul sesizării nu îndeplinesc o condiție de admisibilitate, și anume aceea de a se limita la modificările care au fost aduse legii în procesul de reexaminare (Decizia Curții Constituționale nr. 975 din 7 iulie 2010). Totodată, se apreciază că sunt aplicabile și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 394 din 5 iunie 2019, potrivit cărora, în măsura în care titularii dreptului de sesizare a Curții Constituționale prevăzuți la art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție formulează o obiecție de constituționalitate fără a contesta diferența specifică dintre varianta redacțională a legii reexaminate și cea inițială a legii, Curtea urmează să constate inadmisibilitatea acesteia. ...