Decizia CCR nr. 368/2020Punctul 7

7. Mai susține că textul legal criticat poate fi apreciat ca fiind constituțional în măsura în care actul administrativ individual „comunicat“ sau „luat la cunoștință“ cuprinde în conținutul său elemente neechivoce, apte să permită o caracterizare concretă a dreptului sau interesului vătămat. Dacă, însă, actul administrativ individual (de exemplu, certificatul de atestare a dreptului de proprietate) emis în favoarea unei persoane cuprinde numai câteva elemente, respectiv identificarea emitentului actului, a beneficiarului actului și o indicare echivocă a dreptului (concret, se indică numai întinderea suprafeței de teren), dar fără adresă, configurație, vecinătăți, dimensiuni ale configurației, este evident că termenul de un an este stabilit discreționar în favoarea beneficiarului actului administrativ și în detrimentul terțului căruia i se „comunică“ actul. În aceste condiții, terțul, fiind în posesia terenului și având la rândul său un înscris constatator al dreptului, nu poate realiza vătămarea produsă, astfel că nu poate acționa în limita termenului de un an impus de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 decât în cazul introducerii unei acțiuni în revendicare, cum este speța în care a invocat excepția de neconstituționalitate. ...