Decizia ÎCCJ nr. 279/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării 32. Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 33. Domeniul de reglementare a acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 34. În această materie se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se prevede: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 35. Rezultă că aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4, conform căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...) precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 36. Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; ... (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; ... (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 37. Verificându-se întrunirea acestor cerințe legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că ele se regăsesc doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare. ... 38. Referitor la primele două condiții legale se reține că acestea sunt îndeplinite întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă. ... 39. De asemenea, litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea acestora, tribunalul fiind învestit cu acțiunea formulată de către contestatoarea AB în contradictoriu cu pârâta CPMB într-o cauză ce are ca obiect contestație la decizia de pensionare. ... 40. În ceea ce privește întrunirea condițiilor de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat, trebuie remarcate următoarele: ... 41. Potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă expunerea elementelor de fapt și de drept relevante ale litigiului, precum și indicarea considerentelor din care rezultă că problema de drept are caracter veritabil, de natură să influențeze în mod direct soluția cauzei pe fond, fiind deci necesare atât o analiză argumentată cu privire la toate condițiile de admisibilitate incidente, cât și exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept cu privire la care se dispune sesizarea. ... 42. Această din urmă exigență legală este subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, considerându-se că încheierea trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă. ... 43. Revine așadar instanței de trimitere obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind la a se stabili dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită instanței supreme este una reală, având vocație de a convinge, și din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării. ... 44. În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție reține caracterul deficitar al sesizării, instanța de trimitere făcând aprecieri asupra caracterului „destul de confuz“ al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, justificat prin aceea că nu rezultă dacă sesizarea se impune în orice situație, adică și în cazul unor probleme de drept ale căror rezolvări sunt evidente sau doar pentru clarificarea unor chestiuni de drept dificile, ajungând la concluzia că o astfel de sesizare intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății în cauzele ce se încadrează în obiectul de reglementare al actului normativ evocat, indiferent de gradul de dificultate, deoarece expunerea de motive nu interesează, iar, pentru chestiuni dificile de drept, există procedura distinctă din Codul de procedură civilă. ... 45. Chiar dacă aprecierea condiției existenței unei chestiuni de drept veritabile comportă anumite nuanțări impuse de contextul și scopul edictării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nu este totuși posibilă învestirea instanței supreme pentru dezlegarea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii civile. ... 46. Art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia ce intră sub auspiciile actului normativ obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care se pune problema aplicării unei dispoziții legale care nu a format obiectul unei dezlegări de principiu a instanței supreme în procedurile de unificare a practicii judiciare. ... 47. Așa cum s-a arătat deja, definitoriu pentru această procedură este faptul că urmărește interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnice, neclare), stabilită ca incidentă în cauză de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanța supremă a elementelor care conturează raționamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanța de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecății, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare. ... 48. De asemenea, deși instanța de trimitere a apreciat că se impune declanșarea mecanismului hotărârii prealabile în ceea ce privește interpretarea unei chestiuni de drept, nu a indicat, în concret, care sunt normele legale supuse interpretării, putânduse doar presupune, din analiza, în ansamblu, a încheierii de sesizare și a înscrisurilor atașate, că tribunalul se referă la dispozițiile art. II, art. VIII, art. IX alin. (1) și/sau art. X din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, actul normativ menționat cuprinzând inclusiv norme tranzitorii în vederea unei tranziții graduale la noul sistem de pensionare. ... 49. În același timp, instanța de trimitere nu și-a expus punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul sesizării, motivat de evitarea unei eventuale antepronunțări în situația în care sesizarea ar fi respinsă ca inadmisibilă sau în eventualitatea înlăturării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în alte cauze cu privire la aceasta. ... 50. Fără ca existența motivării încheierii de sesizare cu privire la aspectele arătate să constituie, per se, o condiție de admisibilitate, se reține că, astfel cum este formulată întrebarea, nu se poate decela care este în concret norma legală a cărei interpretare se cere și, din această perspectivă, consecința directă a absenței explicațiilor și argumentelor pentru care s-a formulat sesizarea conduce la neîndeplinirea cerinței de admisibilitate examinate. ... 51. Reținând, în condițiile expuse, neconformitatea sesizării, întrucât aceasta nu expune problema de drept a cărei lămurire se impune cu necesitate, nu prezintă legătura cu soluția pe fond și, din rațiuni de antepronunțare, nu arată punctul de vedere al judecătorului, în acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia rațiunea reglementării mecanismului hotărârii preliminare este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată, rolul instanței supreme neputând deveni astfel unul de soluționare directă a cauzei, se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. ... ...