Decizia CCR nr. 288/2020Punctul 20

20. În ceea ce privește dispozițiile art. 147 alin. 1 din Codul penal din 1969, Curtea reține că a statuat cu numeroase prilejuri în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 1.499 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, și Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, că noțiunile de „funcționar public“ și „funcționar“ sunt de nivelul legii, astfel încât intră în competența exclusivă a legiuitorului atât definirea acestor noțiuni, cât și stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite de persoanele având această calitate. Este ceea ce vechiul Cod penal, ca lege organică, face prin dispozițiile art. 147, care definesc noțiunile de funcționar public și funcționar și stabilesc infracțiunile săvârșite de aceștia, de exemplu, infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 din vechiul Cod penal. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate să stabilească infracțiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalității de comitere a acestora, ci și, în anumite situații, circumstanțierea subiectului activ. Altfel spus, noțiunile de „funcționar public“ și de „alți funcționari“ nu sunt de rang constituțional, definirea și reglementarea statutului acestor categorii de salariați fiind de domeniul legii. ...