Decizia CCR nr. 252/2020Punctul 21

21. Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile art. 172 alin. (5) și ale art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală constituie norme speciale în domeniul expertizelor, ce reglementează, în mod distinct, cu privire la expertizele medico-legale. Acestea se completează cu prevederile generale în materia expertizelor, cuprinse la art. 172-191 din Codul de procedură penală, în privința aspectelor pe care dispozițiile Codului de procedură penală și legislația specială în domeniul activității de expertiză medico-legală nu le reglementează în mod expres. Astfel, dispozițiile art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală, referitoare la numirea de către instituția medico-legală a expertului sau a experților și în cazul expertizelor medico-legale, nu exclud aplicarea în cazul acestor expertize a prevederilor art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora părțile și subiecții procesuali principali, procurorul și instanța de judecată au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. De asemenea, anterior avizării lor, la realizarea expertizelor medico-legale, expertul parte are posibilitatea să își exprime opinia, iar instanța are în vedere, la soluționarea cauzei, întregul material probator administrat, inclusiv existența unor eventuale neconcordanțe între opiniile experților, proba cu expertiza neavând un caracter absolut (a se vedea Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, paragrafele 21 și 26 și Decizia nr. 48 din 2 februarie 2017, paragraful 31). ...