Decizia CCR nr. 261/2020Punctul 24

24. În fine, Curtea reține că hotărârile din 21 iunie 2016, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Ramos Nunes De Carvalho E Sá împotriva Portugaliei și Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos și Figueiredo împotriva Portugaliei, nu vizează situația autorului excepției. Prima hotărâre a fost atacată la Marea Cameră, care a pronunțat, la 6 noiembrie 2018, o hotărâre prin care a constatat că Divizia judiciară a Curții Supreme portugheze competentă să judece contestațiile judecătorilor în materie disciplinară împotriva deciziilor Consiliului Superior al Magistraturii beneficiază de garanțiile de independență și imparțialitate, însă a constatat încălcarea art. 6 din Convenție, încălcare ce a avut loc pe fondul modului deficitar de realizare a controlului jurisdicțional, de motivarea hotărârii judecătorești și de lipsa audierii judecătorului sancționat. Cea de-a doua hotărâre invocată a abordat, în esență, aceleași aspecte. Prin urmare, ele nu sunt incidente în cauză, întrucât nu privesc situația actelor de clasare a unor verificări prealabile realizate la nivelul Inspecției Judiciare. ...