Decizia CCR nr. 250/2020Punctul 14

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 80 din Codul de procedură penală. Din susținerile autorului excepției, consemnate în cuprinsul încheierii, reiese însă că excepția de neconstituționalitate privește numai dispozițiile art. 80 alin. (1) frazele a doua și a treia din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. 102 pct. 44 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra dispozițiilor art. 80 alin. (1) frazele a doua și a treia din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) [...] În cazul în care persoanele vătămate nu și-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanța va fi comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să încunoștințeze, în termen de 3 zile de la primirea comunicării, procurorul sau instanța în cazul în care refuză să fie reprezentați prin avocatul desemnat din oficiu.“ ...