Decizia CCR nr. 259/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. II din Legea nr. 368/2013 au aceeași finalitate ca și cele ale art. 42 alin. (1) și (2) din Legea 165/2013, în sensul că ambele prevăd termenul de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ din care fac parte, în care s-ar putea opta pentru restituirea dosarelor la comisiile locale de fond funciar, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, sau la entitățile învestite de lege pentru soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Se susține că termenul menționat golește de substanță dreptul de opțiune și contravine principiilor care guvernează materia retrocedărilor, întrucât limitarea acestuia la 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii contravine esenței dreptului de a opta pentru compensare cu alte bunuri. Această limitare temporală transformă compensarea cu bunuri oferite în echivalent într-o măsură pur formală, care nu poate fi aplicată în concret, deoarece se cere exercitarea acestui drept de opțiune fără a se ști dacă există sau nu bunuri libere care pot fi acordate în compensare. Acest termen afectează și dreptul de acces la justiție, de vreme ce neexercitarea dreptului de opțiune exclude orice demers judiciar ulterior prin care particularul să își valorifice dreptul de a opta pentru o măsură compensatorie. ...