Decizia CCR nr. 239/2020Punctul 48

48. Invocând jurisprudența Curții Constituționale în ceea ce privește incidența actelor obligatorii ale Uniunii Europene (regulamente, directive, decizii) în cadrul controlului de constituționalitate (spre exemplu, Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 sau Decizia nr. 668 din 18 mai 2011), Președintele României arată că normele prevăzute de art. 4 alin. (3) din directiva menționată reprezintă dispoziții suficient de clare, precise și neechivoce, prin ele însele, în privința membrilor care iau decizii în exercitarea prerogativelor autorității de concurență prevăzute de directivă. În același timp, norma se circumscrie și unui anumit nivel de relevanță constituțională, având în vedere art. 148 alin. (2) din Constituție și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție care implică o obligație pozitivă din partea statului de a asigura protecția concurenței loiale, aspect ce implică asigurarea independenței autorității naționale de concurență, în conformitate cu legislația europeană amintită. ...