Decizia CCR nr. 242/2020Punctul 3

3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate se susține că reglementarea situației de excepție prin care durata mandatului aleșilor locali este prelungită din cauza pandemiei generate de răspândirea COVID-19 își are sediul materiei în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2020. Or, legea criticată are același obiect de reglementare cu cel al ordonanței de urgență antereferite. În aceste condiții, se susține că există un veritabil paralelism legislativ care afectează principiul securității juridice în componenta sa privind calitatea legii. Astfel de situații creează incertitudine juridică în ceea ce privește modul în care cetățenii și-ar adecva comportamentul aceleiași norme cuprinse în acte diferite. Se menționează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea normelor juridice care, prin caracterul lor identic, dublau norma aflată în vigoare, sens în care se fac referiri la Decizia nr. 61 din 7 februarie 2017, paragrafele 51 și 52, și Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017, paragraful 55. Totodată, se arată că acest aspect a fost reliefat și de Consiliul Legislativ prin Avizul său nr. 324 din 7 aprilie 2020. În consecință, aprobarea de către Parlament a unui act normativ cu același obiect de reglementare și cu un conținut juridic cvasiidentic, raportat la scopul acestuia, cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2020, constituie o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție cu referire la principiul securității juridice și al legalității, astfel că legea criticată este neconstituțională în ansamblul său. ...