Decizia CCR nr. 214/2020Punctul 17

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 3 alin. (3) , ale art. 346 alin. (7) și ale art. 425^1 alin. (5) și (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate reiese însă că doi dintre autori, Petru Nicolae Ioțcu și Aurelia Târjoianu, critică, în realitate, dispozițiile art. 3 alin. (3) teza a doua cu privire la soluția legislativă potrivit căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu funcția de judecată. În aceste condiții, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (3) teza a doua cu privire la soluția legislativă potrivit căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu funcția de judecată, ale art. 346 alin. (7) și ale art. 425^1 alin. (5) și (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 3 alin. (3) teza a doua cu privire la soluția legislativă potrivit căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu funcția de judecată: „În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. c) , care este compatibilă cu funcția de judecată.“ [art. 3 alin. (1) lit. c) prevede că: „În procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare: [...] c) funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată;“]; ... – Art. 346 alin. (7) : „Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză.“; ... – Art. 425^1 alin. (5) și (7) pct. 2 lit. b) : „(5) Contestația se soluționează de către judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanța superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședință publică, cu participarea procurorului. [...] (7) Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunța una dintre următoarele soluții: [...] 2. admiterea contestației și: [...] b) desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea.“ ... ...