Decizia CCR nr. 221/2020Punctul 2.5

2.5. În plus, art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, dispune expres: „În caz de admitere a excepției, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.“ Or, în prezenta cauză, întreaga Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 23/2020 se referă la „modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice“, și nu la activitatea autorității judecătorești, astfel încât nu se poate înțelege cum a fost realizată extinderea controlului de constituționalitate la ansamblul actului normativ. Pentru toate aceste motive considerăm că excepția de neconstituționalitate putea fi admisă numai cu privire la dispozițiile art. IV pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020, cu care Curtea Constituțională a fost învestită explicit, iar neconstituționalitatea putea viza doar acele prevederi, punctual, contextual și circumstanțiat, și nu actul normativ în ansamblul său. ...