Decizia CCR nr. 200/2020Punctul 25

25. Tribunalul București - Secția a VI-a civilă apreciază că dispozițiile contestate nu sunt neconstituționale. În acest sens se reține jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a analizat dacă accesul liber la justiție este un drept absolut și dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. În acest context, instanța europeană a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii. De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, definitivă în 11 martie 2008, pronunțată în Cauza Larco împotriva României, Curtea Europeană a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de acces la o instanță, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea Europeană a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei. Opțiunea legiuitorului român de a calcula taxa de timbru aferentă acțiunilor în pretenții, cum este cazul prezentei, în raport cu valoarea obiectului cererii nu reprezintă o îngrădire a dreptului de acces la instanță recunoscut fiecărui cetățean de Legea fundamentală, deoarece serviciul asigurat de instanțele judecătorești nu este unul gratuit, iar realizarea actului de justiție dă naștere unor costuri, iar justițiabilul are opțiunea, în cazul în care respectivele taxe sunt prea împovărătoare, să acceseze ajutorul public judiciar. ...