Decizia CCR nr. 186/2020Punctul 17

17. Este criticată din perspectiva art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, justificarea urgenței măsurii adoptate, respectiv enunțul că „În absența acestei măsuri ar trebui ajustate alte beneficii de asistență socială ale căror cuantumuri nu sunt la un nivel ridicat și care ar afecta un număr de peste 2 milioane de persoane, față de 1.100 cât ar fi afectate prin plafonarea indemnizației pentru creșterea copiilor“. Astfel, în opinia autoarei, categoriile de persoane indicate în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 se află, în realitate, în situații analoage, nefiind rațional și obiectiv tratamentul diferențiat al acestora. De asemenea, măsura criticată este discriminatorie având în vedere și faptul că, în perioada concediului de creștere a copilului, persoanele discriminate se află în imposibilitatea de a realiza alte venituri, au nevoi mai mari, întrucât din aceeași sursă de venit trebuie să trăiască și părintele și copilul. De asemenea, măsura este discriminatorie și din cauza faptului că aceste persoane au realizat o contribuție substanțială la bugetul statului în perioada activă, în considerarea principiului solidarității sociale, potrivit căruia participanții la sistemul public, contribuabili și beneficiari, își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor prevăzute de lege. ...