Decizia CCR nr. 181/2020Punctul 19

19. Tot din perspectiva criticilor formulate, Curtea observă că art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 prevede că rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. Curtea reține că rata dobânzii de politică monetară reprezintă rata dobânzii utilizată pentru principalele operațiuni de piață monetară ale Băncii Naționale a României și este o parte a politicii monetare a Băncii Naționale a României. În acest context, autoarea susține că prin aceste prevederi de lege, care reglementează posibilitatea stabilirii unui nivel al ratei dobânzii de referință prin hotărâri ale Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, se încalcă dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, care statuează că Parlamentul este unica autoritatea legiuitoare a țării și, prin excepție, Guvernul. De altfel, în opinia autoarei excepției, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a derogat chiar și de la art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, în sensul că nu a stabilit nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României prin hotărâre, ci printr-un act subsecvent, și anume prin Circulara nr. 17 din 6 mai 2015. ...