Decizia CCR nr. 175/2020Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că reglementarea criticată din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 este neconstituțională, întrucât instituie o excepție nepermisă de la Legea fundamentală în ceea ce privește controlul judecătoresc al actelor administrative. În opinia acestora, materia contravențională aparține domeniului contenciosului administrativ, iar, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența de soluționare a litigiilor revine instanței de la sediul/domiciliul persoanei vătămate/ petentului, context în care apreciază că raționamentul pe care sa bazat legiuitorul în stabilirea acestor competențe a fost tocmai dreptul la un proces echitabil, drept care include și accesul mai facil la o instanță de judecată în vederea susținerii acțiunii și a administrării probatoriului. Prin urmare, autorii excepției susțin că, în ceea ce privește plângerile contravenționale, competența de soluționare ar trebui să aparțină instanței de la sediul/domiciliul petentului, astfel încât, stabilind competența materială a judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, criticate în cauză, aduc atingere principiului egalității și liberului acces la justiție și împovărează excesiv contribuabilul cu toate cheltuielile de deplasare în altă localitate și de susținere a procesului, favorizând astfel agentul constatator. ...