Decizia CCR nr. 173/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea excepției critică sintagma „sub sancțiunea nulității“ cuprinsă în teza finală a art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pe care o apreciază a fi neconstituțională, întrucât principiile și regulile de desfășurare ale procesului civil trebuie să respecte dispozițiile cuprinse în Constituție. Arată, astfel, că reglementarea criticată în speță are un conținut normativ identic cu cel al art. 288 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, asupra acestor din urmă dispoziții Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia nr. 303 din 3 martie 2009, când a constatat neconstituționalitatea acestora. În opinia autoarei excepției, considerentele acestei decizii rămân valabile și în ceea ce privește reglementarea cuprinsă în art. 471 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, deoarece „aplicarea principiilor constituționale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac impune ca toate cererile greșit îndreptate să fie transmise jurisdicției competente să le soluționeze“. ...