Decizia CCR nr. 159/2020Punctul 14

14. De asemenea, apreciază că, din perspectiva prevederilor art. 16 din Constituție, tratamentul sancționator diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. În acest context, susține că infracțiunea de evaziune fiscală este o formă de înșelăciune. Astfel, deși infracțiunea de înșelăciune, reglementată de art. 244 din Codul penal, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, respectiv cu închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul formelor agravate ale infracțiunii de evaziune fiscală legiuitorul a reglementat o pedeapsă de patru până la șase ori mai mare. Or, această modalitate de reglementare depășește marja de apreciere a legiuitorului, cu consecința încălcării prevederilor constituționale. De asemenea, susține că spre deosebire de alte infracțiuni, dispozițiile care reglementează formele agravate ale infracțiunii de evaziune fiscală nu au fost corelate cu noile prevederi ale Codului penal. Așa fiind, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. ...