Decizia ÎCCJ nr. 361/2025 (HP)Punctul VIII

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 20.10.2025 · dosar 2.103/112/2023
Punctul VIII
VIII. Jurisprudența Curții Constituționale 31. Prin Decizia nr. 394 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 10 august 2020, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 din Codul muncii, Curtea a reținut, la paragrafele 13, 15 și 16, următoarele: Examinând textul de lege criticat, Curtea constată că acesta face parte din ansamblul reglementărilor Codului muncii referitoare la cauzele și condițiile în care poate fi suspendat contractul individual de muncă. Art. 50 din Legea nr. 53/2003 reglementează situațiile în care contractul individual de muncă se suspendă de drept, în virtutea legii, și nu ca urmare a voinței vreuneia din părțile contractante. Prin urmare, legiuitorul a enumerat împrejurările care, potrivit normelor de drept comun în materia raporturilor de muncă, determină suspendarea acestor raporturi, însă, admițând că pot exista și alte situații specifice care pot justifica suspendarea obligațiilor ce decurg din contractul individual de muncă, a prevăzut în conținutul textului de lege criticat posibilitatea reglementării acestora prin alte legi. (...) Or, Curtea constată că dispozițiile art. 50 lit. i) din Codul muncii constituie o normă generală al cărei înțeles este clar, fiind fără echivoc intenția legiuitorului de a crea posibilitatea ca prin alte acte normative să fie instituite și alte cauze de suspendare de drept a contractului individual de muncă. Angajatul, cunoscând reglementările speciale aplicabile raportului său de muncă, are posibilitatea să prevadă care sunt situațiile specifice care determină suspendarea raportului său de muncă. Faptul că într-un singur articol de lege nu sunt prevăzute toate cazurile de suspendare de drept ale contractului individual de muncă și nu sunt detaliate toate condițiile și termenele în care un angajat se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale nu poate conduce la concluzia că norma de drept este lipsită de claritate și previzibilitate, de vreme ce toate aceste aspecte sunt reglementate în alte articole ale aceluiași act normativ sau în conținutul altor acte normative, putând fi cunoscute de cel interesat. ... ...
Sursa oficială ↗