Decizia CCR nr. 155/2020Punctul 3.1

3.1. Ad similis, deși tot o exigență prevăzută expres în acte normative de rang legislativ precum Legea nr. 24/2000 sau legi specifice unui anumit domeniu pronunțat tehnic și de strictă specialitate, obligația solicitării unor avize din parcursul legislativ al unui act normativ este și ea considerată o normă de referință pentru controlul extrinsec al constituționalității legilor prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție. Referitor la existența sau solicitarea unor avize în procedura de elaborare a actelor normative Curtea Constituțională a statuat că acestea sunt aspecte ce țin de respectarea obligațiilor legale ale autorităților implicate în această procedură și, implicit, ca vizând o eventuală neconstituționalitate a actelor normative, care poate fi analizată în condițiile art. 146 lit. a) din Constituție (Decizia nr. 97/2008, Decizia nr. 901/2009, Decizia nr. 17/2015 și Decizia nr. 63/2017). Curtea a subliniat că principiul legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție impune ca atât exigențele de ordin procedural, inclusiv obținerea avizelor, cât și cele de ordin substanțial să fie respectate în cadrul legiferării (Decizia nr. 393/2019). Totodată, regulile referitoare la fondul reglementărilor, procedurile de urmat, inclusiv solicitarea de avize de la instituțiile prevăzute de lege nu sunt scopuri în sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calității legii, o lege care să slujească cetățenilor, iar nu să creeze insecuritate juridică (Decizia nr. 139/2019 sau Decizia nr. 29/2020). ...