Decizia ÎCCJ nr. 20/2025 (RIL)Punctul IV

IV. Jurisprudența Curții Constituționale 16. Cu ocazia examinării dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă din 1865, care reglementau cazurile de recuzare a judecătorilor, Curtea Constituțională a reținut prin numeroase decizii că, prin această reglementare, este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de reacredință a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situație care nu contravine textelor constituționale și nici jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005; Decizia nr. 1.059 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 24 noiembrie 2008; Decizia nr. 683 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 4 iunie 2009; Decizia nr. 155 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010; Decizia nr. 301 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011). ... 17. În privința dispozițiilor art. 28 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea Constituțională a reținut că instituția recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părți, interesul personal pe care îl are în soluționarea cauzei deduse judecății sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. În consecință, s-a arătat că recuzarea nu poate fi decât individuală, și nu colectivă, și nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe de a judeca procesele cu care au fost învestiți în condițiile legii (a se vedea Decizia nr. 1.059 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 24 noiembrie 2008). ... 18. Curtea Constituțională a mai reținut că relațiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe sau chiar din cadrul aceleiași secții nu justifică suspiciunea privind imparțialitatea judecătorilor care urmează să soluționeze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător și, cu atât mai puțin, nerespectarea regulilor și garanțiilor procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil (a se vedea Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006). ... 19. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza întâi și ale art. 145 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți, prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 19-26 ale acestei decizii. ... ...