Decizia CCR nr. 152/2020Punctul 96

96. Analizând dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999, Curtea observă că nu există nicio normă legală care să constituie temeiul expres al unei atari prerogative a Președintelui. Ordonanța de urgență se limitează să stabilească, așa cum s-a arătat mai sus, conținutul decretului prezidențial [art. 14], la emiterea acestuia Președintele fiind obligat să respecte dispozițiile legale care constituie regimul juridic al stării de urgență. Astfel, în ceea ce privește: indicarea motivelor care au impus instituirea stării - Președintele trebuie să demonstreze că situația de criză se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 1-3 din ordonanța de urgență; indicarea zonei în care se instituie - Președintele are obligația de a delimita teritoriul asupra căruia acționează pericolul grav, actual sau iminent; stabilirea perioadei pentru care se instituie starea de urgență - aceasta trebuie circumscrisă termenelor prevăzute de art. 5 din ordonanța de urgență; desemnarea autorităților militare și civile pentru executarea prevederilor decretului și stabilirea competențelor acestora - Președintele are obligația de a desemna autoritățile stabilite conform art. 7 și art. 17-19 din ordonanța de urgență; luarea măsurilor de primă urgență - măsurile care se pot dispune pe durata stării de urgență sunt stabilite de art. 26 din ordonanța de urgență, astfel că măsurile de primă urgență pe care le poate adopta Președintele prin decretul de instituire a stării de urgență se circumscriu normei legale; identificarea drepturilor și a libertăților fundamentale al căror exercițiu se restrânge - posibilitatea restrângerii exercițiului drepturilor și al libertăților fundamentale este prevăzută de art. 4 din ordonanța de urgență, Președintele având sarcina ca, în funcție de particularitățile situației de criză, să determine care dintre drepturile sau libertățile fundamentale sunt vizate, astfel că impunerea măsurilor excepționale le afectează; alte prevederi, dacă se consideră necesare - prevederi, altele decât cele referitoare la aspectele menționate în prealabil și pe care Președintele le apreciază oportune, dar care sunt circumscrise situației care determină adoptarea lor, în executarea legii. Având în vedere cadrul legal analizat, Curtea constată că acesta stabilește în mod riguros limitele în care Președintele poate să acționeze, neexistând dispoziții echivoce cu privire la caracterul de act administrativ de punere în executare a legii a decretului Președintelui. ...