Decizia CCR nr. 152/2020Punctul 2

2. În acord cu reglementările în vigoare, cu majoritatea covârșitoare a doctrinei, cu practica instituțională a autorităților statului și chiar și cu opinia majoritară, apreciem și noi că decretul Președintelui României prin care se instituie starea de asediu sau starea de urgență este un act administrativ cu caracter normativ prin care se pun în aplicare prevederile art. 93 din Constituție și ale OUG nr. 1/1999. Prin urmare, în conformitate cu art. 126 alin. (6) din Constituție, decretul Președintelui României este supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care, în art. 1 lit. k) , precizează următoarele: „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: [...] k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuțiilor sale, prevăzute de Constituție sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul; [...]“. Astfel, excepția prevăzută de art. 5 („Actele nesupuse controlului și limitele controlului“) din Legea nr. 554/2004, conform căruia „(1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; [...]“, trebuie citită prin prisma sensului dat termenilor de respectivul act normativ. ...