Decizia CCR nr. 142/2020Punctul 14

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat și reținut în încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile articolului unic din Legea nr. 130/2011 pentru ratificarea Acordului dintre România și Republica Moldova în domeniul securității sociale, semnat la București la 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 29 iunie 2011, care au următorul cuprins: „Se ratifică Acordul dintre România și Republica Moldova în domeniul securității sociale, semnat la București la 27 aprilie 2010“. Prevederile acordului, vizate prin critica de neconstituționalitate, sunt: – Art. 20: Stabilirea prestațiilor fără totalizarea perioadelor de asigurare Dacă o persoană îndeplinește condițiile pentru obținerea unei prestații conform legislației unei părți contractante fără a ține cont de perioadele de asigurare realizate conform legislației celeilalte părți contractante, instituția competentă calculează prestațiile numai în funcție de perioadele de asigurare realizate conform legislației pe care o aplică“; ... – Art. 21: Totalizarea perioadelor de asigurare (1) Dacă legislația unei părți contractante condiționează dreptul la prestații de realizarea unei perioade de asigurare, instituția care aplică această legislație ia în considerare, dacă este necesar, perioadele de asigurare realizate conform legislației celeilalte părți contractante, în măsura în care acestea nu se suprapun, ca și cum ar fi perioade realizate conform legislației primei părți contractante. (2) Dacă legislația unei părți contractante condiționează acordarea anumitor prestații de realizarea unei anumite perioade într-o profesie supusă unui regim special sau într-o profesie sau muncă determinată, perioadele realizate conform legislației celeilalte părți contractante nu sunt luate în considerare pentru stabilirea dreptului la aceste prestații decât dacă au fost realizate în baza unui regim similar sau, în lipsa acestuia, în aceeași profesie sau, după caz, în aceeași muncă. (3) Dacă legislația unei părți contractante prevede că perioada în care persoana în cauză primește o pensie poate fi luată în considerare pentru stabilirea dreptului la prestație, instituția competentă a acestei părți contractante ține cont, în acest scop, de perioada în care a primit o pensie conform legislației celeilalte părți contractante“; ... – Art. 22: Acordarea și calcularea prestațiilor (1) Dacă o persoană a fost supusă succesiv sau alternativ legislațiilor celor două părți contractante, instituția fiecărei părți contractante stabilește, conform legislației pe care o aplică, dacă această persoană are dreptul la prestații, ținând cont, dacă este cazul, de dispozițiile art. 21. (2) În acest caz, instituția competentă calculează prestațiile după cum urmează: 1. se calculează cuantumul teoretic al prestațiilor datorate, ca și cum toate perioadele de asigurare ar fi fost realizate conform legislației pe care o aplică această instituție; ... 2. se calculează apoi cuantumul efectiv al prestației datorate persoanei, în funcție de cuantumul teoretic calculat conform pct. 1 și proporțional cu raportul dintre totalul perioadelor realizate înainte de producerea riscului, în conformitate cu legislația pe care o aplică și totalul perioadelor realizate înainte de producerea riscului, în conformitate cu legislațiile celor două părți contractante. ... (3) Dacă cuantumul prestației se stabilește în funcție de numărul beneficiarilor, instituția competentă ia în considerare și persoanele care au domiciliul sau reședința pe teritoriul celeilalte părți contractante ... ...