Decizia CCR nr. 121/2020Punctul 22

22. Analizând ansamblul dispozițiilor de lege referitoare la modalitățile și la condițiile de admitere în magistratură, Curtea reține că art. 12 din Legea nr. 303/2004 (care face parte din titlul II - Cariera judecătorilor și procurorilor, capitolul I - Admiterea în magistratură și formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor) prevede cu titlu general că admiterea în magistratură a judecătorilor și a procurorilor „se face prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a bunei reputații“. Art. 15-20 din aceeași lege se referă la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii și la formarea profesională inițială a auditorilor de justiție, capitolul II (art. 21-30) al titlului II vizează judecătorii stagiari și procurorii stagiari, iar regulile privind numirea judecătorilor și procurorilor sunt cuprinse în capitolul III - Numirea judecătorilor și procurorilor (art. 31-34) al titlului II al legii. Astfel, pe de o parte, potrivit art. 31 alin. (1) din lege, judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018, „Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2) , foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) , avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani.“ Astfel, art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, referitor la admiterea în magistratură, face trimitere la art. 14 alin. (2) , referitor la admiterea la Institutul Național al Magistraturii, și stabilește că poate fi numită în magistratură pe bază de concurs o persoană dintre cele prevăzute în cuprinsul alin. (1) , cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani, care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu; este licențiată în drept; nu are antecedente penale sau cazier fiscal și se bucură de o bună reputație; cunoaște limba română; este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției. Potrivit art. 33 alin. (2) din lege, concursul de admitere în magistratură se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea. De asemenea, potrivit art. 33 alin. (2^1) din lege, dispozițiile art. 15 alin. (8) - potrivit cărora „verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații și a condiției de a fi apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției se realizează după afișarea rezultatelor definitive ale concursului“ - se aplică în mod corespunzător și concursului pentru admiterea în magistratură. Potrivit art. 33 alin. (3) din același act normativ, „În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului prevăzut la alin. (1) , Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcția de judecător sau, după caz, de procuror a candidaților admiși“. În conformitate cu art. 33 alin. (11) și (12) din actul normativ analizat, Președintele României putea refuza o singură dată numirea judecătorilor și procurorilor prevăzuți la alin. (1) , iar refuzul motivat se comunică de îndată Consiliului Superior al Magistraturii. În situația în care Consiliul Superior al Magistraturii susținea propunerea inițială, avea obligația să motiveze opțiunea și să o comunice de îndată Președintelui României. Legea mai prevede, la art. 33 alin. (13) și (14) , că persoanele numite în condițiile art. 33 sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Național al Magistraturii, care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar, și că aceste persoane nu pot fi delegate, detașate, transferate și nu pot promova la alte instanțe sau parchete timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție. ...