Decizia CCR nr. 122/2020Punctul 12

12. Se susține că, potrivit art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Or, deși calea de atac se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii, potrivit art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă, „în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate“. Această soluție legislativă nu a existat în Codul de procedură civilă din 1865, este o reglementare nouă și bine-venită, necesitatea apariției sale fiind determinată de o suită de situații jurisprudențiale în care soluția din dispozitiv era nimerită, însă motivarea putea crea mari complicații ulterioare, legate de efectul substanțial al hotărârii judecătorești. Legiuitorul a instituit o reglementare prin care supune controlului judiciar o rezolvare juridică prin prisma motivării; în speță, se dorește un control judecătoresc asupra rezolvării unei sesizări disciplinare a judecătorilor. ...