Decizia CCR nr. 123/2020Punctul 16

16. Curtea observă, în primul rând, că art. 7 face parte din titlul II al Convenției, intitulat Principiile generale, iar, în al doilea rând, că, potrivit art. 2 din Legea nr. 138/2011, „Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, România formulează următoarea rezervă: «Potrivit art. 27 alin. (1) din convenție, România declară că nu va aplica dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) pct. (ii) potrivit cărora este permisă adopția unui copil de către două persoane de sex diferit care au încheiat un parteneriat înregistrat»“. Având în vedere aceste reglementări, Curtea constată că legea română (atât Codul civil, cât și Legea nr. 273/2004), în acord cu reglementările internaționale, permite două ipoteze referitoare la persoanele care pot adopta: 1. adopția de către două persoane de sex diferit care sunt căsătorite una cu cealaltă [denumite „familia adoptatoare“, potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 273/2004]; 2. adopția de către o singură persoană [denumită „adoptator“, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 273/2004]. Pentru ipoteza adopției de către două persoane de sex diferit, textul de lege criticat instituie, în acord cu prevederile internaționale, o condiție de fond a adopției, și anume aceea ca cele două persoane să fie căsătorite una cu cealaltă. ...