Decizia CCR nr. 111/2020Punctul 16

16. Considerentele expuse în precedent sunt valabile și în ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969. În plus, cu privire la aceste din urmă norme penale, Curtea s-a pronunțat prin deciziile nr. 215 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003, nr. 317 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, nr. 637 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005, nr. 195 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 3 aprilie 2007, și nr. 198 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 13 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate invocată. Prin Decizia nr. 317 din 14 iunie 2005, Curtea a reținut că prevederile art. 83 din Codul penal din 1969 nu aduc atingere dispozițiilor constituționale privind egalitatea în fața legii, deoarece textul criticat nu creează discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nicio deosebire. Prin Decizia nr. 637 din 24 noiembrie 2005, Curtea a statuat că reglementarea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni a fost realizată de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituționale, stabilite de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, și nu aduce atingere independenței judecătorului, acesta urmând să aprecieze, în funcție de situația de fapt și probele administrate, dacă în cauză sunt întrunite condițiile revocării suspendării condiționate. Curtea a observat faptul că norma criticată impune instanței să procedeze într-un singur fel, respectiv să revoce suspendarea condiționată, ceea ce nu reprezintă decât o aplicare a principiului egalității, care impune ca toate persoanele aflate în aceeași situație să beneficieze de același tratament juridic, iar nu o încălcare a principiului constituțional care consacră independența judecătorului. ...