Decizia CCR nr. 61/2020Punctul 10

10. Normele nou-introduse condiționează continuarea raporturilor de muncă sau impun încetarea forțată a acestora pornind de la un criteriu profund discriminatoriu, care contravine principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Interzicerea cumulului pensiei cu salariul se aplică doar unei anumite categorii de persoane, celor care au raporturi de muncă cu autoritățile și instituțiile publice centrale și locale, regii autonome, societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială. Aceste măsuri vin pe fondul unei puternice crize a forței de muncă în România. Îmbătrânirea populației, deprofesionalizarea tinerilor și migrația masivă a forței de muncă au adus angajatorii din România în situația de a pune dezvoltarea afacerilor în așteptare sau de a închide afaceri din cauza deficitului de forță de muncă. Acest fenomen se manifestă atât în mediul privat, cât și în cel public. Se arată că România se află pe locul al doilea, la nivel mondial după Japonia, la lipsa de personal specializat. În acest context, se apreciază că interzicerea cumulului pensiei cu salariul pentru anumite categorii conduce la adâncirea crizei forței de muncă, la crearea de dezechilibre în anumite sectoare de activitate (sănătate, învățământ, cercetare etc.) unde formarea profesională este de durată și nu pot exista soluții imediate. Se invocă Decizia nr. 297 din 1 martie 2011, potrivit căreia nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii. Or, sub acest aspect, legea analizată încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție. ...