Decizia CCR nr. 61/2020Punctul 32

32. În sensul celor de mai sus se invocă și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995 și Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009. În ceea ce privește această din urmă decizie se arată că în timp ce Curtea Constituțională era sesizată cu obiecția de neconstituționalitate a unei legi având termen de soluționare la data de 7 octombrie 2009, Guvernul a adoptat, la 6 octombrie 2009, o ordonanță de urgență, prin care a preluat în integralitatea sa reglementarea cuprinsă în actul supus controlului de constituționalitate, pe care l-a și abrogat. Curtea, cu acel prilej, a reținut că prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a stabilit ca prevederile actului normativ abrogat și declarat neconstituțional să producă în continuare efecte juridice, sub forma unui act nou, care a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispozițiile inițiale în materie. O astfel de situație pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al Executivului față de Parlament și față de Curtea Constituțională. Se subliniază că, prin decizia antereferită, Curtea a constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții. ...