Decizia CCR nr. 49/2020Punctul 52

52. În acest context, Curtea subliniază că eventualitatea normativizării la nivel infralegal a unor proceduri de lucru, urmate ca atare de autoritățile publice competente, de natură să valorifice normele juridice analizate, în sensul de a stabili toate aceste elemente care lipsesc în mod expres din cuprinsul textului legal analizat pentru a-i conferi acestuia un sens logic, nu poate acoperi viciile legislative proprii textului de referință în sine. În ierarhia actelor legislative, legea, prin dispozițiile sale, trebuie să reglementeze raporturile juridice în mod clar, prin indicarea și circumstanțierea tuturor elementelor incidente, iar actele normative subsecvente, date în aplicarea legii, nu pot face decât să le dezvolte, să le detalieze, fără a putea depăși însă cadrul legal de referință. Legea nr. 350/2001 reprezintă sediul materiei constând în amenajarea teritoriului și urbanism, acesta fiind actul normativ opozabil erga omnes prin publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I, în temeiul principiilor constituționale care impun obligativitatea respectării legii și universalitatea acesteia, principii prevăzute de art. 1 alin. (5) și, respectiv, de art. 15 alin. (1) din Constituție. Totodată, chiar dacă la elaborarea noilor documentații de urbanism de derogare/modificare a celor anterior aprobate, în baza solicitării înaintate în temeiul art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, autoritățile publice competente sunt obligate să respecte și alte acte normative incidente materiei, aceasta nu poate substitui lacunele de redactare ale textului legal analizat. ...