Decizia CCR nr. 25/2020Punctul 21

21. Așadar, din aplicarea prevederilor art. 1 alin. (3) , art. 2,8,36,37, 62, 63 și art. 64 alin. (2) și (5) din Constituție nu rezultă dreptul unui anumit grup parlamentar „de a avea“ funcția de președinte al Senatului, ci numai legitimitatea sa de a o pretinde; posibilitatea acestuia de a o și dobândi ține exclusiv de negocierile politice dintre reprezentanții grupurilor parlamentare, validate de votul exprimat de senatori. Regulamentul Senatului nu impune ca propunerea să fie în persoana unui senator membru al grupului respectiv și nici nu îngrădește posibilitatea unui grup parlamentar de a propune un candidat aparținând unui alt grup parlamentar. În acest context, Biroul permanent al Senatului precizează că tocmai în virtutea acestor negocieri și a acestui vot i-a revenit senatorului Călin Popescu-Tăriceanu, în anul 2014, funcția de președinte al Senatului, deși, la data menționată, nu avea calitatea de membru al grupului parlamentar care l-a propus și susținut pentru funcția de președinte al Senatului. În considerarea mandatului reprezentativ, fiecare senator poate face alegerile pe care le consideră potrivite pentru valorificarea mandatului primit de la cetățeni, această opțiune a senatorului neputând fi îngrădită de deciziile grupului parlamentar din care face parte sau de deciziile partidului politic pe lista căruia a candidat. ...