Decizia CCR nr. 25/2020Punctul 66

66. Metoda teleologică constă în stabilirea sensului adevărat și deplin al normelor juridice, recurgând la cercetarea condițiilor care au determinat adoptarea normei (occasio legis) și, în funcție de aceste condiții, prin determinarea scopului urmărit de normă (ratio legis). Sub primul aspect, Curtea reține că norma regulamentară care prevede dreptul fiecărui grup parlamentar de a face o singură propunere de candidat la funcția de președinte al Camerei a fost instituită încă din anul 1993, cu prilejul adoptării primului Regulament al Senatului din 30 iunie 1993 [la art. 17 din actul normativ], publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 27 iunie 1993. În mod coroborat, același regulament prevedea regula potrivit căreia „compunerea Biroului permanent se stabilește prin negocieri între reprezentanții grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a Senatului rezultată din alegeri“ [art. 16]. Astfel, condițiile care au determinat adoptarea normei (occasio legis) au vizat necesitatea stabilirii unui set de reguli privind exercitarea unor drepturi ale grupurilor parlamentare, dreptul de a formula o propunere pentru funcția de președinte al Camerei, respectiv dreptul de a stabili compunerea biroului permanent, din care face parte și președintele Camerei, potrivit configurației politice a Senatului rezultată din alegeri. Aceste condiții au rămas neschimbate până în prezent, la ele adăugându-se în anul 2005 posibilitatea membrilor Camerei cu statut de independent de a candida la funcția de președinte al Camerei, prin autopropunere. ...