Decizia CCR nr. 18/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale „în măsura în care tribunalul consideră că, în cazul unei persoane sau familii care are în încredințare în vederea adopției simultan doi sau mai mulți copii, care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 și optează să intre în concediu de acomodare, se va acorda o sigură indemnizație“. În acest sens, se arată că interpretarea dată de pârâtă, în sensul că indemnizația prevăzută de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 este unică, indiferent de numărul de copii adoptați simultan, încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, prin introducerea de distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, pe de-o parte, între copiii proveniți din sarcini simple și sarcini multiple și copiii adoptați sau încredințați în vederea adopției în vârstă de până la doi ani și, pe de altă parte, cei adoptați sau încredințați în vederea adopției în vârstă de peste 2 ani. Situațiile analoage și comparabile constau în acordarea indemnizațiilor aferente concediului pentru creșterea copilului și concediului de acomodare. Concediul pentru creșterea copilului se acordă pentru copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, potrivit art. 2 coroborat cu art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, părinților firești și persoanelor care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament de urgență. Concediul de acomodare pentru copiii în vârstă de până la 18 ani se acordă, potrivit art. 50 coroborat cu art. 51 lit. c) din Legea nr. 273/2004, adoptatorului sau, opțional, oricăruia dintre soții familiei adoptatoare. Situația analoagă și comparabilă este dată de faptul că, în realitate, în toate situațiile prezentate anterior, scopul indemnizației este același, și anume asigurarea condițiilor egale de creștere a copiilor tuturor familiilor. Indemnizația a fost stabilită de legiuitor în considerarea și beneficiul copiilor, iar nu al adoptatorilor, cu atât mai mult cu cât în toate cazurile prevăzute anterior se întrevede posibilitatea îngrijirii a mai mult de un copil în același timp. În primele două situații, adică în cazul părinților firești sau părinților adoptivi ai unui copil în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, se acordă indemnizații în funcție de numărul copiilor avuți în îngrijire, conform art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, care prevede că nivelul indemnizației de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani se majorează cu 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere. În cauză, o familie adoptă trei copii, dar indemnizația acordată este doar pentru un singur copil, cu toate că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 reglementează în mod expres situația în care în familie apar mai mulți copii. Astfel, nu se pot identifica rațiuni obiective și rezonabile pentru care în cazul concediului de acomodare s-ar acorda același cuantum al indemnizației indiferent de numărul de copii adoptați, cu atât mai mult cu cât, în speță, copiii adoptați sunt frați. Vârsta copiilor adoptați nu constituie un criteriu de natură să îngrădească dreptul copiilor la dobândirea indemnizației. De asemenea, în ipoteza în care familia alegea să adopte câte un copil pe rând, ar fi beneficiat de indemnizație pentru fiecare copil în parte. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității. ...