Decizia CCR nr. 3/2020Punctul 15

15. Curtea reține că legea criticată - Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere - reglementează un subdomeniu din domeniul general al transportului public, acesta din urmă fiind reglementat, la rândul său, de Ordonanța Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999. Pentru înțelegerea terminologiei utilizate în cuprinsul textului de lege criticat, relevante sunt dispozițiile art. 20 alin. (1) din ordonanța menționată, potrivit cărora „transportul de persoane sau de bunuri poate fi transport în interes public sau transport în interes propriu.“ Transporturile de interes public (sau transporturile publice) sunt definite la alin. (2) al art. 20 drept „transporturile executate de persoane juridice sau fizice, în condiții nediscriminatorii de acces pentru terți, pe baza unui contract de transport, contra plată.“ Art. 21 alin. (1) definește transportul în interes propriu ca fiind atât transportul în interes personal, cât și transportul în folos propriu, astfel: „(1) Transportul în interes personal, executat de persoane fizice în vederea asigurării deplasării unor persoane sau bunuri, precum și transportul în folos propriu, organizat de persoane fizice sau juridice pentru activitățile proprii autorizate, cu mijloacele de transport pe care le dețin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere sau leasing, este transport în interes propriu.“ ...