Decizia CCR nr. 779/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că stabilirea unei rate a dobânzii datorate, în felul descris la art. 42 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, încalcă prevederile constituționale privind justa așezare a sarcinilor fiscale. În opinia autoarei excepției, este nejustificat și nedrept faptul că procentul aplicat pentru calculul dobânzilor datorate este cel de la data întocmirii procesului-verbal de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) și nu cel de la data plății efective a corecției. În acest mod, autoarea este defavorizată de factori externi, în afara posibilităților acesteia de acțiune, mai ales având în vedere durata foarte mare de timp scursă între data plății corecțiilor financiare și data întocmirii procesului-verbal în discuție (mai mult de două luni calendaristice). Se mai arată că nu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României (BNR), care este de fapt o dobândă de politică monetară, este relevantă pentru a stabili cuantumul unor astfel de dobânzi datorate pentru obligații contractuale anterioare. Politica monetară a BNR suferă variații frecvente și, în acest mod, valoarea creanței ce urmează a fi suportată de subscrisa nu reflectă în niciun fel valoarea reală a dobânzilor ce ar trebui suportate cu raportare la contractul intervenit „cu mult timp în urmă, respectiv în luna martie 2010, când nu erau aplicabile prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011“. Consideră că „datorită întârzierilor propriului aparat, MDRAP poate pretinde doar plata unei dobânzi pe care e îndreptățit să o primească, în raport cu valoarea acesteia la data efectuării plății creanțelor și nu în raport cu data la care funcționarii publici ai ministerului reușesc să întocmească procesele-verbale ori cu politicile monetare pentru viitor ale BNR.“ Se contestă și „corectitudinea metodologiei de calcul“, apreciindu-se că aplicarea ratei dobânzii de referință a BNR reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, „nu respectă metodologia recomandată de Comisia Europeană prin Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE“. Se arată că „același act normativ stabilește, ca principiu, faptul că scopul recuperării este de a restabili situația existentă înainte de acordarea ajutorului ilegal. Pentru a asigura egalitatea de tratament, avantajul obținut trebuie măsurat în mod obiectiv din momentul în care ajutorul este pus la dispoziția întreprinderii beneficiare, indiferent de rezultatul oricăror decizii comerciale luate ulterior de întreprinderea respectivă. În conformitate cu practicile financiare generale, rata dobânzii aplicată recuperării trebuie fixată ca o rată procentuală anuală.“ Ca urmare, „rata dobânzii de referință a BNR, care suportă variații aproape lunare, nu răspunde principiilor enunțate de Comisia Europeană, care precizează că este necesară existența unei metodologii specifice, care fixează o rată procentuală anuală.“ ...