Decizia CCR nr. 741/2019Punctul 15

15. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“ și că a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. Curtea a mai reținut că ulterior, având în vedere natura diferită a criticilor de neconstituționalitate, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul penal și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, pronunțând în acest sens Decizia nr. 697 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 2 martie 2018, prin care, cu referire la dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, a observat că Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 reprezintă o decizie interpretativă, astfel încât excepția de neconstituționalitate vizând înțelesul normei juridice care nu a fost exclus cadrului constituțional prin decizia antereferită poate face obiectul controlului de constituționalitate (a se vedea paragrafele 14 și 15). Curtea constată că și în prezenta cauză autorul formulează critici care vizează însăși existența normativă a art. 297 alin. (1) din Codul penal, prin prisma faptului că legiuitorul nu a intervenit asupra acestuia, după pronunțarea Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016. Sub acest aspect, Curtea a constatat că „excepția de neconstituționalitate este admisibilă și urmează a fi analizată pe fond“, concluzie valabilă și în prezenta cauză (a se vedea paragraful 15 din aceeași decizie). ...