Decizia ÎCCJ nr. 392/2025 (HP)Punctul IV

IV. Examenul jurisprudenței în materie IV.1. Jurisprudența instanțelor naționale 31. Având în vedere prevederile inserate la pct. 2 lit. b) și c) din anexa la Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2 din data de 29 ianuarie 2025, s-au solicitat punctul de vedere al instanțelor de judecată asupra chestiunii de drept supuse dezlegării și comunicarea practicii judiciare relevante. ... 32. În urma consultării materialelor transmise de către instanțele de judecată s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate trei orientări. ... 33. Într-o primă orientare, majoritară, se consideră că, în ipoteza efectuării, fără drept, de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efect psihoactiv, în a căror componență intră, în diferite proporții, substanțe a căror circulație este reglementată atât de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, va opera absorbția legală a celei dintâi infracțiuni în conținutul celei de-a doua. ... 34. În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat, în esență, că cele două infracțiuni incriminează operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național și se diferențiază prin natura substanțelor ce constituie obiectul lor material, la nivelul elementului material ce constituie latura obiectivă, precum și în ceea ce privește regimul sancționator, fiind incriminate prin acte normative diferite. ... 35. Având în vedere însă că au un obiect juridic special comun, conținut constitutiv cvasiidentic și incriminează generic operațiuni ilicite privind substanțe psihoactive similare din punctul de vedere al riscurilor și efectelor, ceea ce relevă o omogenitate atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere juridic, s-a apreciat că cele două infracțiuni nu pot fi reținute în concurs, voința legiuitorului fiind ca în situația în care fapta se încadrează într-o infracțiune mai gravă - în cazul de față, Legea nr. 143/2000 - să nu se mai aplice Legea nr. 194/2011, urmând a opera absorbția legală, în sensul de a se reține doar infracțiunea prevăzută de Legea nr. 143/2000. ... 36. S-a subliniat că, pornind de la expunerea de motive ce a stat la baza adoptării fiecărui act normativ, se constată că cele două infracțiuni ocrotesc aceeași valoare socială. În ceea ce privește conținutul constitutiv se poate afirma că este aproape identic, legiuitorul folosind aceeași tehnică de reglementare a elementului material: cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni și optând inclusiv pentru utilizarea unor termeni cu caracter general. ... 37. Coroborat cu aceste aspecte, precum și față de limitele speciale ale pedepselor stabilite de legiuitor pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, în mod determinant însă apare drept relevantă formularea cuprinsă în dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 58/2024, potrivit căreia fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează fără drept operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă. ... 38. Din această perspectivă se apreciază că această din urmă sintagmă, în condițiile în care ambele incriminări acoperă semnificația antijuridică a faptei săvârșite, relevă intenția legiuitorului de a se aplica regula absorbției juridice. ... 39. În cea de-a doua orientare se consideră că soluția pentru problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări este constatarea existenței unui concurs de norme penale ce se soluționează conform principiului subsidiarității, cu consecința reținerii normei de incriminare principale - art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în defavoarea normei de incriminare secundare - art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011. ... 40. În argumentare s-a arătat că atunci când făptuitorul comercializează atât droguri de risc/de mare risc, cât și substanțe susceptibile să aibă efecte psihoactive, în aceeași împrejurare, nu este incident un concurs propriu-zis de infracțiuni sau o unitate legală de infracțiune - infracțiune complexă, ci un concurs de norme penale, care poate fi soluționat apelând la principiul subsidiarității - lex primaria derogat legi subsidiariae. ... 41. Potrivit acestei opinii, clauza explicită de subsidiaritate din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 este un mecanism de tehnică legislativă și o modalitate de soluționare a conflictului de norme penale concurente. S-a subliniat că această clauză nu este o condiție negativă de tipicitate a infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive care să determine excluderea reciprocă a celor două infracțiuni, ci un element normativ de interpretare, prin intermediul căruia se garantează corectitudinea și echitatea încadrării juridice, proporționalitatea pedepsei și protecția persoanei față de riscul de a fi pedepsită de două ori pentru aceeași conduită infracțională. ... 42. Prin urmare, clauza de subsidiaritate nu conduce la o absorbție legală a infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, ci semnalizează faptul că art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ar trebui să fie considerat norma principală. ... 43. În cea de-a treia orientare se consideră că, în ipoteza supusă analizei, trebuie să fie reținut concursul de infracțiuni dintre infracțiunea de efectuare, fără drept, de operațiuni cu substanțe susceptibile de a avea efect psihoactiv, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, și cea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. ... 44. În argumentare s-a arătat, în esență, că nu există vreo justificare pentru care să se poată concluziona în sensul absorbției infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cât timp cea dintâi infracțiune nu reprezintă o variantă atenuată a celei de-a doua, niciuna dintre dispozițiile legale neavând caracter special față de cealaltă. ... 45. Deopotrivă, s-a susținut că argumentul stabilirii de către legiuitor a unor limite de pedeapsă mai scăzute în cazul infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu poate conduce, în mod automat, la concluzia absorbției legale a acestei infracțiuni în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât, dacă s-ar accepta această teză, ar trebui să se ajungă la aceeași concluzie și în situația în care în componența substanțelor cu efect psihoactiv ar intra și substanțe din categoria drogurilor de risc. Or, acest argument nu ar mai fi valid, nefiind îndeplinită condiția limitelor superioare ale pedepsei pentru infracțiunea absorbantă. ... ... IV.2. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție IV.2.1. 46. Cu referire la problema de drept ce face obiectul sesizării au fost identificate următoarele decizii obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare: – Decizia nr. 3 din 28 februarie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 13 aprilie 2017, prin care, în interpretarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, s-a stabilit că săvârșirea, în aceeași împrejurare, a unei singure acțiuni dintre cele enumerate în alin. (1) al acestui articol, care are ca obiect atât droguri de risc, cât și droguri de mare risc, reprezintă o infracțiune simplă, ca formă a unității naturale de infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din același act normativ; ... – Decizia nr. 38 din 17 iunie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 23 septembrie 2024, prin care s-a stabilit că, atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza unei rezoluții infracționale unice, acțiuni care corespund, în concret, atât elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 și care au ca obiect același tip de substanță interzisă aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023 pentru completarea tabelelor-anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000, activitatea sa constituie o unitate legală sub forma infracțiunii continuate, căreia i se aplică legea penală în vigoare la momentul comiterii ultimei acțiuni. ... ... IV.2.2. 47. În ceea ce privește deciziile de speță, în urma examenului de jurisprudență efectuat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost identificată o hotărâre în care a fost analizată problema de drept supusă dezlegării, respectiv Decizia penală nr. 2.465 din 5 septembrie 2014, pronunțată de Secția penală a instanței supreme. ... ... IV.3. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale 48. În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept supusă analizei. ... ... IV.4. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului 49. În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate hotărâri care să prezinte relevanță pentru problema de drept analizată. ... ... IV.5. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene 50. În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții de Justiție a Uniunii Europene nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept supusă analizei. ... ... ...