Decizia CCR nr. 727/2019Punctul 42

42. În continuare, instanța judecătorească apreciază că art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală se referă la depozițiile unor persoane care apar în proces cu identități nereale, necunoscute părților, astfel încât apărarea nu are posibilitatea combaterii credibilității lor, motiv pentru care legiuitorul a înțeles să restrângă principiul general prevăzut de art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală. În măsura în care identitatea martorului denunțător este cunoscută apărării, accesul liber la justiție nu este îngrădit și oricare dintre părți are posibilitatea exercitării dreptului la apărare în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, asigurându-se caracterul echitabil al procedurii reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenție și de art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție referitoare la dreptul la un proces echitabil, instanța judecătorească reține că aspectul determinării caracterului rezonabil al îndoielii, la care prevederile art. 396 alin. (2) , (3) și (4) din Codul de procedură penală fac referire, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze, nu este de natură a încălca garanțiile specifice acestui drept fundamental. ...