Decizia CCR nr. 691/2019Punctul 23

23. Având a se pronunța cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 4 alin. (1) , art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a apreciat că sporul de doctorat a continuat să supraviețuiască și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și a Legii-cadru nr. 284/2010 (înainte de modificările aduse prin art. I din Legea nr. 193/2016), schimbându-și însă denumirea și devenind parte a salariului de bază, „ca drept fundamental, recunoscut și apărat de lege“ (paragraful 39 din Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016). Această formulare le-a determinat pe autoarele prezentei excepții de neconstituționalitate să considere că sporul de doctorat a dobândit caracterul de drept fundamental și să aprecieze că, astfel fiind, cuantumul acestui drept nu putea fi diminuat fără încălcarea prevederilor constituționale ale art. 53. ...