Decizia CCR nr. 671/2019Punctul 18

18. Față de aceste critici, Curtea reține că, în jurisprudența sa, prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege“, au fost interpretate în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007. Prin urmare, Curtea apreciază că simpla nemulțumire a asiguraților față de cuantumul pensiei care rezultă din elementele ce sunt incluse în modul de calcul al acestuia nu poate constitui un temei pentru a constata neconstituționalitatea textului de lege analizat. De asemenea, Curtea reține că modificarea unui text de lege care face obiect al unei excepții de neconstituționalitate ar contraveni dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ ...