Decizia CCR nr. 658/2019Punctul 23
Punctul 23
23. Cu privire la aceste critici, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, „(1) Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului. (2) Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1) , care încalcă dispozițiile și principiile Constituției. (3) Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Prin urmare, Curtea Constituțională nu este competentă să se pronunțe asupra modului în care instanțele de judecată au interpretat și aplicat în cauză normele criticate. Așa cum rezultă din actele dosarului, instanțele judecătorești din România s-au pronunțat cu referire la actele instanțelor arbitrale, în raport cu cadrul procesual în care acestea au fost contestate și motivele formulate, sens în care sunt hotărârile judecătorești transmise în copie de autorul excepției și atașate la dosarul Curții Constituționale. Nu intră însă în competența Curții Constituționale să se pronunțe asupra acestor hotărâri, asupra problemelor de competență a instanțelor ridicate în cauză ori asupra litigiului dedus judecății în care s-a invocat autoritatea de lucru judecat. Sub acest aspect, într-o jurisprudență constantă, Curtea a statuat că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, și Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14). Aceste aspecte intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a apreciat în mod constant că a răspunde unor atare critici ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. ...
Sursa oficială ↗