Decizia CCR nr. 625/2019Punctul 24

24. Se arată că indemnizația reparatorie este un drept fundamental stabilit prin lege, un drept real, care nu poate fi afectat de o lipsă de fonduri. Deși lista Luptătorilor Remarcați prin Fapte Deosebite a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin diverse acte normative s-a împiedicat aplicarea Legii nr. 341/2004. Or, indemnizația reparatorie prevăzută de Legea nr. 341/2004 este un drept de proprietate insesizabil, asimilat unei pensii speciale. Indemnizația reparatorie este un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit jurisprudenței acestei instanțe, noțiunea de „bun“ înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică astfel încât indemnizația poate fi asimilată unui drept de proprietate (a se vedea Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Bucheň împotriva Republicii Cehe). Tot potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, indemnizația nu poate fi afectată de o lipsă de fonduri. Se invocă și Hotărârea din 12 aprilie 2006 pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit. De asemenea, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 90 din 7 februarie 2012, prin care s-a reținut că sumele reprezentând indemnizații ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un bun, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...