Decizia CCR nr. 629/2019Punctul 13

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare a Curții Constituționale din 10 februarie 2017, îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, și ale art. 339 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 303/2004 au fost modificate și completate prin art. I pct. 5 și 6 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018. Ca urmare a acestor modificări și completări, conținutul normativ al art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 se regăsește, în prezent, într-o formă identică, în art. 4 alin. (4) din aceeași lege, având următorul conținut: „Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“, însă Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018, dispoziții aplicabile litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. ...