Decizia CCR nr. 632/2019Punctul 18

18. Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, Curtea observă că neconstituționalitatea textelor de lege criticate este dedusă dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat persoanelor condamnate definitiv, determinat de cuantumul pedepsei. Astfel, se arată că, în cazul persoanelor condamnate definitiv, aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal are loc doar în cazul persoanelor cu pedepse mai mari decât noul maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită. Or, Curtea reține că aplicarea noii reglementări doar persoanelor a căror pedeapsă definitivă depășește maximul special prevăzut de legea nouă nu poate duce la o înfrângere a principiului egalității. Astfel cum s-a arătat, pentru realizarea scopului respectării principiului legalității pedepselor, legiuitorul a consacrat în art. 6 alin. (1) din Codul penal o excepție de la efectul autorității de lucru judecat al hotărârilor de condamnare definitive, limitată însă la situația în care, până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, respectiv maximul special al acesteia este inferior sancțiunii deja intrate în puterea lucrului judecat, caz în care pedeapsa se reduce la acest maxim. Ca atare, fiind o excepție de la principiul securității raporturilor juridice care, printre altele, presupune ca dezlegarea dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanță să nu mai poată fi supusă rejudecării, prin aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței normelor procesual penale criticate, susținerea pretinsului caracter discriminatoriu fiind lipsită de temei. ...