Decizia CCR nr. 630/2019Punctul 28

28. Raportat la încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra măsurilor de supraveghere tehnică - față de lipsa de reglementare a unui control a posteriori pe care persoana vizată de măsură să îl poată accesa în scopul verificării îndeplinirii condițiilor anterior menționate și, implicit, a legalității măsurii supravegherii tehnice, Curtea a pronunțat Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională. În acest sens, Curtea a constatat că, în materia protecției dreptului constituțional la viață privată, legiuitorul are obligația de a reglementa o cale de atac efectivă, care să permită persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică înlăturarea eventualelor încălcări și ale drepturilor și libertăților fundamentale și să obțină repararea apropriată a urmărilor încălcării contestate. În aceste condiții, în cadrul procesului penal, contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice poate fi realizată atât de către inculpat - în cadrul procedurii de cameră preliminară, după trimiterea în judecată, precum și în cadrul procedurii de cameră preliminară atunci când se soluționează plângerea împotriva soluției de clasare, dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, cât și de către persoanele care nu au nicio calitate în dosarul penal sau au calitatea de suspect, așadar, de „persoana vizată“ de această măsură. ...