Decizia CCR nr. 641/2019Punctul 7

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat derogă de la regula „qui prior tempore, potior in iure“ în cazul conflictului dintre doi achizitori de la același autor, conflict care urmează a fi rezolvat exclusiv potrivit regulilor de carte funciară. Astfel, indiferent de data actului translativ de drepturi, titularul dreptului tabular va fi considerat acela care și-a înscris primul titlul în cartea funciară, astfel încât în acest fel se creează prezumția exactității sau a forței probante a înscrierii în cartea funciară, care nu poate fi combătută decât pe cale judecătorească, la cererea persoanei interesate. Este sancționată lipsa de diligență a dobânditorului care nu procedează la înscrierea dreptului său în cartea funciară, deși titlul de proprietate este anterior celui care a dobândit ulterior de la același proprietar tabular, dar a cerut înscrierea dreptului. Se mai invocă Decizia Curții Constituționale nr. 344 din 18 septembrie 2003, prin care s-a statuat că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. ...